Directiva UE 2019/1023 privind restructurarea preventivă – o soluție de salvare a firmelor aflate în dificultate

Adoptată în anul 2019, Directiva (UE) 2019/1023 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 vizează cadrele de restructurare preventivă, remiterea de datorie și decăderile, precum și măsurile de sporire a eficienței proce­durilor de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie.

Aceasta își propune să contribuie la buna funcționare a pieței interne, la reducerea barierelor din calea liberei circulații a capitalurilor și a libertății de stabilire care rezultă din diferențele dintre statele membre în ceea ce privește cadrele de restructurare și de insolvență și de a consolida cultura salvării între­prinderilor pe baza principiului celei de a doua șanse.

Scopul declarat al Directivei este, uniformizarea procedurilor de pre­venție a insolvenței și de insolvență în cadrul statelor membre, respectiv a conceptelor cheie utilizate în legislația statelor. În plus, aceasta vizează estomparea diferențelor de regim juridic care pot genera nedoritul fenomen de forum shopping, ce constă în căutarea jurisdicției mai favorabile de către părțile implicate în procedură.

Conform normelor de fundamentare, elaborarea Directivei s‑a realizat prin valorificarea studiilor comparative a legislațiilor europene aplicabile în materia insolvenței care au promovat o cultură a salvării, în consi­derarea importanței implementării procedurilor de prevenire a insolvenței. O sursă de inspirație de referință a reprezentat‑o legislația americană, care a stat la baza elaborării Ghidului Legislativ UNCITRAL „Directors’ obligations in the period approaching insolvency.”

Prin consolidarea cadrelor de restructurare preventivă out‑of‑court, Directiva a acordat o importanță deosebită meca­nismelor de restructurare, considerându‑le a fi remediul cel mai eficient de tratare a difi­cultăților financiare cu care se confruntă antre­prenorii. Directiva își propune încurajarea procedurilor extrajudiciare în vederea degrevării rolului instanțelor, prin extinderea ariei de derulare a cadrelor de restructurare preventivă în afara sistemului judiciar.

O parte dintre soluțiile instituite se regăsesc, în mare măsură, și în reglementările actuale ale statelor care dispun deja de mecanismele de prevenire a insolvenței, Directiva propune o eventuală perfecționare a formulelor legislative, prin cristalizarea modului de determinare a condițiilor și efectelor implementării planu­rilor de restructurare, coroborat cu echilibrarea intereselor debitorilor cu cele ale creditorilor. Astfel, debitorilor li se oferă șansa unei restructurări reale și eficiente, iar creditorilor li se garantează posibilitatea recuperării creanțelor într‑un grad mai ridicat.

Ce implicații are Directiva 2019/1023 în România?

În Romania, încă de la adoptarea Legii 85/2014, au fost introduse proceduri de prevenire a insolvenței – mandatul ad-hoc și concordatul preventiv, care aveau menirea de a rezolva out of court dificultățile financiare ale debitorilor în vederea salvgardării afacerilor, păstrarea locurilor de muncă și acoperirea creanțelor existente.

Deși aceste proceduri sunt guvernate de confidențialitate și au ca scop rezolvarea pentru debitor a unor dificultăți financiare înainte de inițierea unei proceduri clasice, publice, de insolvență și deși antreprenorii români se feresc de stigmatul impus de societate entităților care ajung în insolvență, aceste proceduri nu au fost utilizate multă vreme. Chiar și în, prezent numărul antreprenorilor care apelează la aceste soluții se păstrează extrem de mic.

Cauza nu este în principal inutilitatea acestor măsuri de prevenție, cât mai degrabă lipsa de cunoștință a acestor proceduri relativ noi introduse în practica (față de Legea insolvenței, apărută încă din anul 1995). În plus, pe lângă necunoștință se adaugă și necesitatea schimbării mindset-ului în mediul de afaceri din România.

De cele mai multe ori, soluțiile de redresare sunt accesate târziu

O analiză aprofundată a eficienței și eficacității procedurilor de restructurare din România a arătat că, în general, companiile din Romania amână intrarea în insolvență pentru o perioadă de până la 3-4 ani. Printre motivele pentru care companiile nu apelează din timp la insolvență se numără teama eșecului, a dificultății de a începe o nouă afacere, a stigmatului adus de o astfel de procedură. Astfel, acest comportament compromite considerabil rata de recuperare a creanțelor și crește costurile acestor recuperări.

Acesta a fost și motivul pentru care, în vederea evitării unui val de insolvențe, Statul Român s-a văzut nevoit să acorde o serie de granturi, amânări, eșalonări și măsuri sociale, menite să stopeze, cel puțin pentru moment, un crash al economiei. Fără sprijinul statului, efecte asupra economiei ar fi fost ireversibile și ar fi eclipsat orice val pandemic.

Măsurile acordate le oferă antreprenorilor aflați în dificultate posibilitatea să apeleze de urgență la măsurile de prevenire a insolvenței instituite de legiuitor, până la momentul la care aceste granturi vor expira.

Numărul dosarelor de insolvență este în creștere

Statistic, numărul dosarelor noi de insolvență a scăzut cu 12,72% în 2020 (față de anul precedent), aspect pus pe seama facilităților oferite de Guvern și a blocării activității instanțelor. Totuși, în prima jumătate a anului 2021, numărul firmelor intrate în insolvență a crescut cu aproape 45% față de perioada similară din anul 2020.

Anul 2021 este însă cel în care multe companii, în special din zona IMM-urilor, vor fi nevoite să găsească soluții pentru plata datoriilor restante, rostogolite din anul trecut. Numărul estimat al firmelor din România aflate în zona de risc de insolvență este, în acest moment, de circa 60.000.

De asemenea, din cele aproximativ 32.000 companii de impact din țară, în jur de 50% sunt în dificultate, 20% în insolvență iminentă și doar 30% finanțabile.

Anul 2020 a înregistrat totuși o creștere a numărului de proceduri de restructurare în zona de pre-insolvență (concordat preventiv) sau în afara Legii Insolvenței (O.G. nr. 6/2019). Această tendință a pieței arată nevoia și intenția antreprenorilor de a accesa măsuri de restructurare înainte de a ajunge în pragul insolenței.

Practica a demonstrat că insolvența și restructurarea se dovedesc a fi cele mai eficiente metode de însănătoșire ale companiilor care se află impas. Acestea sunt soluții reale care ajută la protejarea companiilor în momente de criză, indiferent că ne referim la crize economice, sectoriale sau punctuale, la nivel de companie.

Eficiența acestor proceduri trebuie să fie susținută de o mai bună cunoaștere a implicațiilor și efectelor acestor proceduri. În plus, încurajarea antreprenorilor aflați în dificultate (care își doresc cu adevărat salvarea afacerilor) poate să îi determine pe aceștia să inițieze și să urmeze, cu bună credință și încredere, aceste masuri de salvgardare.

Directiva 2019/1023 ajută firmele din întreaga Uniune Europeană să se redreseze

Directiva privind restructurarea și insolvența se aplică în toate cele 27 de state membre UE, în versiuni adaptate contextului socio-cultural și economic specific fiecărui stat. Implementarea Directivei are scopul declarat de a aduce soluții de corelare cu noile prevederi în materia pre-insolvenței, iar pe de altă parte,  măsuri de eficientizare și creștere a celerității pentru a se asigura transpunerea în legislația națională a Directivei, iar nu modificarea întregii Legi 85/2014.

În România, care are deja reglementate aceste proceduri de prevenție a insolvenței, se impune nu neapărat schimbarea acestor proceduri sau introducerea unora noi, cât schimbarea percepției antreprenorilor față de aceste proceduri. În plus, directiva arată necesitatea digitalizării în modalitatea de comunicare și transmitere a documentelor. Prin digitalizare, companiile vor putea accesa aceste proceduri în funcție de specificul dificultății, pentru a putea beneficia de un proces adaptat de restructurare.

În vederea asigurării cadrului și logisticii necesare, normele privind comunicațiile electronice (articolul 28 din Directivă) se aplică în Romania din 17 iulie 2024 și respectiv 17 iulie 2026.