În ultima vreme se discută tot mai aprins despre repopularea birourilor, a spațiilor comerciale părăsite în contextul actualei pandemii. Pentru societățile angrenate în contrate de închiriere încheiate pe termen mediu și lung această problemă poate duce chiar la încetarea activității. Pentru evitarea unui astfel de deznodământ, aceste societăți au la îndemâna intrarea în insolvență și salvarea oricăror sume ce ar fi irosite în contracte neprofitabile și împovărătoare pentru afacerea lor.
Pentru o societate aflată în insolvență, legiuitorul a dat posibilitatea administratorului judiciar să denunțe contractele în care este angrenată societatea debitoare într-un termen de 3 luni de la deschiderea procedurii de insolvență.
Textul de lege în discuție este reprezentat de disp art. 123 din Legea 85/2014: În vederea creșterii la maximum a valorii averii debitoarei, într-un termen de 3 luni de la data deschiderii procedurii, administratorul judiciar / lichidatorul poate să denunțe orice contract, închirierile neexpirate, alte contracte pe termen lung, atât timp cât aceste contracte nu au fost executate în totalitate ori substanțial de către toate pârțile implicate.
Această măsură poate constitui o soluție pentru societățile care dețin calitatea de chiriași ai unor spatii comerciale în care, raportat la efectele pandemiei, nu își mai desfășoară activitatea sau și-o desfășoară într-o proporție mult mai mică dar sunt ținute în continuare de obligațiile asumate prin contractele de închiriere.
Beneficiul pentru chiriași, raportat la norma instituită de Legea Insolvenței, îl constituie în principal faptul că măsura denunțării contractului are efect imediat, stopează creșterea debitului datorat proprietarului spațiului și totodată nu poate fi atacată în justiție având caracter definitiv, din momentul luării măsurii de către administratorul judiciar.
Coroborat cu beneficiile mai sus enunțate, odată deschisă procedura insolvenței, se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului.
Aceste măsuri vin să acorde societalii aflate în insolvență posibilitatea realocării resurselor financiare către activitatea curentă și plata creanțelor vechi, într-un plan de reorganizare, care pot fi reduse în concordanță cu dispozițiile legii printr-un “hair cut”.
